Verbul
Este partea de vorbire flexiblă care arată acţiunea (a alerga), starea (a sta), existenţa (a deveni)
Verbul îşi schimbă forma după mod, timp, număr, persoană, diateză
Modurile personale ale verbului:
Modul indicativ (arată o acţiune reală şi are toate timpurile)
Timpul prezent arată o acţiune ce se desfăşoară în momentul vorbirii:
(eu) citesc, (tu) citeşti, (el, ea) citeşte, (noi) citim, (voi) citiţi, (ei, ele) citesc
Timpul imperfect este un timp trecut a cărei acţiune este neterminată, are terminaţii:
(eu) citeam, (tu) citeai, (el, ea) citea, (noi) citeam, (voi) citeaţi, (ei, ele) citeau
Timpul perfect compus arată o acţiune trecută şi terminată, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a avea“ :
(eu) am citit, (tu) ai citit, (el, ea) a citit, (noi) am citit, (voi) aţi citit, (ei, ele) au citit
Timpul perfect simplu exprimă o acţiune trecută şi terminată, dacă verbul la modul infinitiv se termină cu vocala i, la persoana I, singular se scrie cu doi de i , are şi terminaţii la pers. a II-a, sg.; şi la pl.:
(eu) citii, (tu) citişi, (el, ea) citi, (noi) citirăm, (voi) citirăţi, (ei, ele) citiră
Timpul mai mult ca perfect exprimă o acţiune trecută, săvârşită înaintea altei acţiuni trecute:
(eu) citisem, (tu) citiseşi, (el, ea) citise, (noi) citiserăm, (voi) citiserăţi, (ei, ele) citiseră
Timpul viitor arată o acţiune ce se va desfăşura dupămomentul vorbirii, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a voi“:
(eu) voi citi, (tu) vei citi, (el, ea) va citi, (noi) vom citi, (voi) veţi citi, (ei, ele) vor citi
Timpul viitor anterior arată o acţiune ce se va întâmpla înaintea altei acţiuni viitoare, se conjugă cu ajutorul verbelor auxiliare „a voi“ şi „a fi“:
(eu) voi fi citit, (tu) vei fi citit, (el, ea) va fi citit, (noi) vom fi citit, (voi) veţi fi citit, (ei, ele) vor fi citit
Timpul viitor popular :
(eu) o să citesc, (tu) o să citeşti, (el, ea) o să citească, (noi) o să citim, (voi) o să citiţi, (ei, ele) o să citească
Modul conjunctiv ( exprimă o acţiune nerealizată dar care se poate realiza, are două timpuri, prezent şi perfect, se conjugă cu ajutorul conjuncţiei să, iar la timpul perfect şi cu ajutorul verbului auxiliar „a fi“)
Timpul prezent:
(eu) să citesc, (tu) să citeşti, (el, ea) să citească, (noi) să citim, (voi) să citiţi, (ei, ele) să citească
Timpul perfect:
(eu) să fi citit, (tu) să fi citit, (el, ea) să fi citit, (noi) să fi citit, (voi) să fi citit, (ei, ele) să fi citit
Modul condiţional optativ (exprimă o acţiune dorită şi are două timpuri: prezent şi perfect)
Timpul prezent:
(eu) aş citi, (tu) ai citi, (el, ea) ar citi, (noi) am citi, (voi) aţi citi, (ei, ele) ar citi
Timpul perfect:
(eu) aş fi citit, (tu) ai fi citit, (el, ea) ar fi citit , (noi) am fi citit, (voi) aţi fi citit, (ei, ele) ar fi citit
Modul imperativ (exprimă o poruncă, un îndemn, o chemare şi are forme doar pentru persoana a II-a, singular şi plural): a) forma pozitivă: Citeşte! Citiţi! b) forma negativă: Nu citi! Nu citiţi!
La aceste moduri verbul poate îndeplini funcţia sintactică de predicat verbal şi predicat nominal.
Predicatul verbal poate fi exprimat prin verb predicativ.
Predicatul nominal e format din verb copulativ plus nume predicativ. Verbele copulative sunt: a deveni (e tot timpul vb. cop.), a fi (e vb. cop. când nu are înţelesul de a exista, a se afla), a rămâne, a ieşi, a se face, a ajunge, a constitui, a părea, a însemna
Ex. Eu sunt la şcoală. (vb. pred.); Cerul e senin. (vb. cop.); Aş fi venit. (vb. auxiliar)
Verbele auxiliare ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse, ele sunt: a fi, a avea, a vrea
Modurile nepersonale ale verbului:
Modul infinitiv (denumeşte acţiunea, precizând numele verbului)
Timp prezent: forma afirmativă: a citi, forma negativă: a nu citi
Timpul perfect: a fi citit
prof. Popescu Ana-CristinaConjugarea unui verb se află punându-l pe acesta la modul infinitiv:
Conjugarea I se termină în a: a dansa, a învăţa
Conjugarea a II-a se termină în ea: a avea, a bea
Conjugarea a III-a se termină în e: a merge, a culege
Conj. a IV-a se termină în i şi î: a munci, a doborî
Modul gerunziu (prezintă o acţiune în desfăşurare), verbul la acest mod se termină în ând şi ind (citind, învăţând, povestind, mergând).
Modul participiu (exprimă o acţiune suferită de obiect). Verbul la participiu se transformă în adjectiv când însoţeşte un substantiv. Ex. scris, citit, mers,
Modul supin (denumeşte situaţia verbală propusă ca scop): de citit, de scris, pentru completat se formează de la participiu plus prepoziţii simple sau compuse.
Verbul la modurile nepersonale nu poate îndeplini funcţia sintactică de predicat. El îndeplineşte funcţia sintactică de subiect, nume predicativ, complement, atribut verbal.
Să luăm de exemplu verbul la infinitiv „a citi“: A citi îmi place. subiect; Să şti înseamnă a citi. nume predicativ; Hotărăsc a citi. complement direct; Dorinţa de a citi îl caracterizează. atribut verbal.
Diatezele verbului (este forma pe care o ia verbul în raport cu subiectul gramatical)
Diateza activă: La această diateză subiectul gramatical face acţiunea şi tot el o suferă. Vb. la această diateză poate sta la toate modurile. ( Eu citesc o carte.)
Diateza reflexivă: La această diateză verbele se conjugă ca la diateza activă, dar însoţite de pronumele reflexive în cazul dativ şi acuzativ. Nu are modurile participiu şi supin. ( mod ind. prezent: (eu) mă joc, (tu) te joci, (el) se joacă, (noi) ne jucăm, (voi) vă jucaţi, (ei) se joacă pron. reflexiv în acuzativ; (eu) îmi imaginez, (tu) îţi imaginezi, (el) îşi imaginează, (noi) ne imaginăm, (voi) vă imaginaţi, (ei) îşi imaginează pron. reflexiv în dativ ).
Diateza pasivă: La această diateză subiectul logic (complement de agent) face acţiunea şi subiectul gramatical o suferă. Diateza pasivă se formează cu ajutorul verbului „a fi“ plus participiul verbului de conjugat. Verbul la această diateză îndeplineşte funcţia de predicat verbal ( mod. ind. prezent: (eu) sunt ascultat, (tu) eşti ascultat, (el) este ascultat, (noi) suntem ascultaţi, (voi) sunteţi ascultaţi, (ei) sunt ascultaţi).
Lecţia a fost citită de elev.
(lecţia s. gram. şi elev s. logic)
Caracterul tranzitiv şi intranzitiv al verbelor: Dacă verbele pot primi complement direct sunt tranzitive, iar dacă nu pot primi complement direct sunt intranzitive.
Verbele în timpul conjugării pot fi regulate (a citi) sau neregulate (a fi).
Verbele unipersonale au forme doar pentru persoanaa III-a: a lătra, a grohăi. Verbele impersonale acţiunea nu e făcută de o anumită persoană: a ploua, a tuna.
Locuţiunile verbale sunt grupuri de cuvinte ce înlocuiesc un verb: a o lua la sănătoasa a fugi; a fi cu luare aminte - a fi atent, a băga de seama a observa.
Verbul este nucleul comunicării.
Verbul îşi schimbă forma după mod, timp, număr, persoană, diateză
Modurile personale ale verbului:
Modul indicativ (arată o acţiune reală şi are toate timpurile)
Timpul prezent arată o acţiune ce se desfăşoară în momentul vorbirii:
(eu) citesc, (tu) citeşti, (el, ea) citeşte, (noi) citim, (voi) citiţi, (ei, ele) citesc
Timpul imperfect este un timp trecut a cărei acţiune este neterminată, are terminaţii:
(eu) citeam, (tu) citeai, (el, ea) citea, (noi) citeam, (voi) citeaţi, (ei, ele) citeau
Timpul perfect compus arată o acţiune trecută şi terminată, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a avea“ :
(eu) am citit, (tu) ai citit, (el, ea) a citit, (noi) am citit, (voi) aţi citit, (ei, ele) au citit
Timpul perfect simplu exprimă o acţiune trecută şi terminată, dacă verbul la modul infinitiv se termină cu vocala i, la persoana I, singular se scrie cu doi de i , are şi terminaţii la pers. a II-a, sg.; şi la pl.:
(eu) citii, (tu) citişi, (el, ea) citi, (noi) citirăm, (voi) citirăţi, (ei, ele) citiră
Timpul mai mult ca perfect exprimă o acţiune trecută, săvârşită înaintea altei acţiuni trecute:
(eu) citisem, (tu) citiseşi, (el, ea) citise, (noi) citiserăm, (voi) citiserăţi, (ei, ele) citiseră
Timpul viitor arată o acţiune ce se va desfăşura dupămomentul vorbirii, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a voi“:
(eu) voi citi, (tu) vei citi, (el, ea) va citi, (noi) vom citi, (voi) veţi citi, (ei, ele) vor citi
Timpul viitor anterior arată o acţiune ce se va întâmpla înaintea altei acţiuni viitoare, se conjugă cu ajutorul verbelor auxiliare „a voi“ şi „a fi“:
(eu) voi fi citit, (tu) vei fi citit, (el, ea) va fi citit, (noi) vom fi citit, (voi) veţi fi citit, (ei, ele) vor fi citit
Timpul viitor popular :
(eu) o să citesc, (tu) o să citeşti, (el, ea) o să citească, (noi) o să citim, (voi) o să citiţi, (ei, ele) o să citească
Modul conjunctiv ( exprimă o acţiune nerealizată dar care se poate realiza, are două timpuri, prezent şi perfect, se conjugă cu ajutorul conjuncţiei să, iar la timpul perfect şi cu ajutorul verbului auxiliar „a fi“)
Timpul prezent:
(eu) să citesc, (tu) să citeşti, (el, ea) să citească, (noi) să citim, (voi) să citiţi, (ei, ele) să citească
Timpul perfect:
(eu) să fi citit, (tu) să fi citit, (el, ea) să fi citit, (noi) să fi citit, (voi) să fi citit, (ei, ele) să fi citit
Modul condiţional optativ (exprimă o acţiune dorită şi are două timpuri: prezent şi perfect)
Timpul prezent:
(eu) aş citi, (tu) ai citi, (el, ea) ar citi, (noi) am citi, (voi) aţi citi, (ei, ele) ar citi
Timpul perfect:
(eu) aş fi citit, (tu) ai fi citit, (el, ea) ar fi citit , (noi) am fi citit, (voi) aţi fi citit, (ei, ele) ar fi citit
Modul imperativ (exprimă o poruncă, un îndemn, o chemare şi are forme doar pentru persoana a II-a, singular şi plural): a) forma pozitivă: Citeşte! Citiţi! b) forma negativă: Nu citi! Nu citiţi!
La aceste moduri verbul poate îndeplini funcţia sintactică de predicat verbal şi predicat nominal.
Predicatul verbal poate fi exprimat prin verb predicativ.
Predicatul nominal e format din verb copulativ plus nume predicativ. Verbele copulative sunt: a deveni (e tot timpul vb. cop.), a fi (e vb. cop. când nu are înţelesul de a exista, a se afla), a rămâne, a ieşi, a se face, a ajunge, a constitui, a părea, a însemna
Ex. Eu sunt la şcoală. (vb. pred.); Cerul e senin. (vb. cop.); Aş fi venit. (vb. auxiliar)
Verbele auxiliare ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse, ele sunt: a fi, a avea, a vrea
Modurile nepersonale ale verbului:
Modul infinitiv (denumeşte acţiunea, precizând numele verbului)
Timp prezent: forma afirmativă: a citi, forma negativă: a nu citi
Timpul perfect: a fi citit
prof. Popescu Ana-CristinaConjugarea unui verb se află punându-l pe acesta la modul infinitiv:
Conjugarea I se termină în a: a dansa, a învăţa
Conjugarea a II-a se termină în ea: a avea, a bea
Conjugarea a III-a se termină în e: a merge, a culege
Conj. a IV-a se termină în i şi î: a munci, a doborî
Modul gerunziu (prezintă o acţiune în desfăşurare), verbul la acest mod se termină în ând şi ind (citind, învăţând, povestind, mergând).
Modul participiu (exprimă o acţiune suferită de obiect). Verbul la participiu se transformă în adjectiv când însoţeşte un substantiv. Ex. scris, citit, mers,
Modul supin (denumeşte situaţia verbală propusă ca scop): de citit, de scris, pentru completat se formează de la participiu plus prepoziţii simple sau compuse.
Verbul la modurile nepersonale nu poate îndeplini funcţia sintactică de predicat. El îndeplineşte funcţia sintactică de subiect, nume predicativ, complement, atribut verbal.
Să luăm de exemplu verbul la infinitiv „a citi“: A citi îmi place. subiect; Să şti înseamnă a citi. nume predicativ; Hotărăsc a citi. complement direct; Dorinţa de a citi îl caracterizează. atribut verbal.
Diatezele verbului (este forma pe care o ia verbul în raport cu subiectul gramatical)
Diateza activă: La această diateză subiectul gramatical face acţiunea şi tot el o suferă. Vb. la această diateză poate sta la toate modurile. ( Eu citesc o carte.)
Diateza reflexivă: La această diateză verbele se conjugă ca la diateza activă, dar însoţite de pronumele reflexive în cazul dativ şi acuzativ. Nu are modurile participiu şi supin. ( mod ind. prezent: (eu) mă joc, (tu) te joci, (el) se joacă, (noi) ne jucăm, (voi) vă jucaţi, (ei) se joacă pron. reflexiv în acuzativ; (eu) îmi imaginez, (tu) îţi imaginezi, (el) îşi imaginează, (noi) ne imaginăm, (voi) vă imaginaţi, (ei) îşi imaginează pron. reflexiv în dativ ).
Diateza pasivă: La această diateză subiectul logic (complement de agent) face acţiunea şi subiectul gramatical o suferă. Diateza pasivă se formează cu ajutorul verbului „a fi“ plus participiul verbului de conjugat. Verbul la această diateză îndeplineşte funcţia de predicat verbal ( mod. ind. prezent: (eu) sunt ascultat, (tu) eşti ascultat, (el) este ascultat, (noi) suntem ascultaţi, (voi) sunteţi ascultaţi, (ei) sunt ascultaţi).
Lecţia a fost citită de elev.
(lecţia s. gram. şi elev s. logic)
Caracterul tranzitiv şi intranzitiv al verbelor: Dacă verbele pot primi complement direct sunt tranzitive, iar dacă nu pot primi complement direct sunt intranzitive.
Verbele în timpul conjugării pot fi regulate (a citi) sau neregulate (a fi).
Verbele unipersonale au forme doar pentru persoanaa III-a: a lătra, a grohăi. Verbele impersonale acţiunea nu e făcută de o anumită persoană: a ploua, a tuna.
Locuţiunile verbale sunt grupuri de cuvinte ce înlocuiesc un verb: a o lua la sănătoasa a fugi; a fi cu luare aminte - a fi atent, a băga de seama a observa.
Verbul este nucleul comunicării.
