Pronumele
Este pertea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.
Felul pronumelui:
1. Pronume personal - desemnează persoane şi are forme pentru toate trei persoanele, singular şi plural: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele caz nominativ; la acuzativ şi dativ se folosesc atât formele accentuate, cât şi cele neaccentuate: pe mine (f. acc. Ac.), mă, m- (f. neacc. Ac.); mie (f. acc. D ), îmi, mi (f. neacc. D). Alte forme a pron. pers. sunt dânsul, dânşii.
2. Pronumele personal de politeţe are forme doar pentru persoana a II-a şi a III-a: dumneata
3. Pronumele reflexiv: f. accentuate: sie, sieşi D, sine Ac.; f. neaccentuate: îşi, şi D, se Ac. La persoana I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal pron. reflexiv are aceeaşi persoană şi număr cu verbul: Tu te îmbraci.-p. reflexiv, El te îmbracă. p. personal
4. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire: masculin (însumi, însuţi, însuşi, înşine, înşivă, înşişi), feminin (însămi, însemi, însăţi, înseţi, însăşi, înseşi, însene, însevă, însele). Când determină un substantiv devine adjectiv pronominal, se acordă cu acesta în gen număr şi caz, îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival.
5. Pronumele posesiv şi adjectivul pronominal posesiv înlocuieşte numărul posesorului şi al obiectului posedat.
Un posesor şi un singur obiect posedat: al meu, a mea, a ta, al tău, al său, a sa.
Un posesor şi mai multe obiecte posedate: ai mei, ai tăi, ale mele, ale tale, ai săi, ale sale.
Mai mulţi posesori şi un singur obiect posedat: al nostru, al vostru, a noastră, a voastră.
Mai mulţi posesori şi mai multe obiecte posedate: ai noştri, ai voştri, ale noastre, ale voastre.
Obs. Pron. ai lor nu este posesiv, ci personal.
6. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ: - de apropiere (acesta, ăsta, cestălalt); - depărtare (acela, ăla, celălalt); - de identitate (acelaşi, aceeaşi); adj. pron. dem. acel elev.
7. Pronumele şi adjectivul pron. interogativ introduce prop. interogative cine? care? ce? cât?
Caz N. Cine merge acolo?; Care vine?
Caz Ac. Pe cine aştepţi?; Pe care ai ascultat?
Caz D. Cui i-ai dat caietul?; Căruia i-ai dat notă?
Caz G. Al cui e caietul?; Al căruia e penarul?
8. Pron. şi adj. pronominal relativ: Pronumele relativ face legătura între propoziţia subordonată şi regenta ei şi au aceeaşi formă ca şi pronumele interogative. (Floarea care îmi place e ghiocelul.)
9. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ apare în prop. negative: nimic, nimeni, nici unul, nicio
10. Pron. şi adj. pron. nehotărât nu indică precis obiectul înlocuit: unul, altul, oricine, fiecare
Felul pronumelui:
1. Pronume personal - desemnează persoane şi are forme pentru toate trei persoanele, singular şi plural: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele caz nominativ; la acuzativ şi dativ se folosesc atât formele accentuate, cât şi cele neaccentuate: pe mine (f. acc. Ac.), mă, m- (f. neacc. Ac.); mie (f. acc. D ), îmi, mi (f. neacc. D). Alte forme a pron. pers. sunt dânsul, dânşii.
2. Pronumele personal de politeţe are forme doar pentru persoana a II-a şi a III-a: dumneata
3. Pronumele reflexiv: f. accentuate: sie, sieşi D, sine Ac.; f. neaccentuate: îşi, şi D, se Ac. La persoana I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal pron. reflexiv are aceeaşi persoană şi număr cu verbul: Tu te îmbraci.-p. reflexiv, El te îmbracă. p. personal
4. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire: masculin (însumi, însuţi, însuşi, înşine, înşivă, înşişi), feminin (însămi, însemi, însăţi, înseţi, însăşi, înseşi, însene, însevă, însele). Când determină un substantiv devine adjectiv pronominal, se acordă cu acesta în gen număr şi caz, îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival.
5. Pronumele posesiv şi adjectivul pronominal posesiv înlocuieşte numărul posesorului şi al obiectului posedat.
Un posesor şi un singur obiect posedat: al meu, a mea, a ta, al tău, al său, a sa.
Un posesor şi mai multe obiecte posedate: ai mei, ai tăi, ale mele, ale tale, ai săi, ale sale.
Mai mulţi posesori şi un singur obiect posedat: al nostru, al vostru, a noastră, a voastră.
Mai mulţi posesori şi mai multe obiecte posedate: ai noştri, ai voştri, ale noastre, ale voastre.
Obs. Pron. ai lor nu este posesiv, ci personal.
6. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ: - de apropiere (acesta, ăsta, cestălalt); - depărtare (acela, ăla, celălalt); - de identitate (acelaşi, aceeaşi); adj. pron. dem. acel elev.
7. Pronumele şi adjectivul pron. interogativ introduce prop. interogative cine? care? ce? cât?
Caz N. Cine merge acolo?; Care vine?
Caz Ac. Pe cine aştepţi?; Pe care ai ascultat?
Caz D. Cui i-ai dat caietul?; Căruia i-ai dat notă?
Caz G. Al cui e caietul?; Al căruia e penarul?
8. Pron. şi adj. pronominal relativ: Pronumele relativ face legătura între propoziţia subordonată şi regenta ei şi au aceeaşi formă ca şi pronumele interogative. (Floarea care îmi place e ghiocelul.)
9. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ apare în prop. negative: nimic, nimeni, nici unul, nicio
10. Pron. şi adj. pron. nehotărât nu indică precis obiectul înlocuit: unul, altul, oricine, fiecare
Părţile de vorbire neflexibile
Adverbul
Definiţie:
Este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei acţiuni, stări sau însuşiri.
Determină verbe, adjective sau alte adverbe
Ex. Ea adormi târziu.
Felul adverbului: După formă: -simple: aşa, aici, acasă, bine… -compuse: devreme, niciodată…
După înţeles:
- adverbe de mod: abia, aşa, da, nu…
- adverbe de loc: aici, acolo, sus, departe…
- adverbe de timp: acum, ieri, azi…
- adverbe relative: cum, unde, când, de unde…
(apar în prop. exclamative, cu punct)
- adverbe interogative: cum? unde? când?
(apar în prop. interogative)
- adverbe nehotărâte: undeva, cumva, oricum,
oarecum, oriunde, oricând…
- adverbe negative: nicăieri, deloc, nu…
- adverbe predicative: probabil, fireşte, desigur…
- adverbe de mod cantitative: mai, puţin…
Funcţii sintactice:
- complement circumstanţial de loc: unde?
S-a oprit aici.
- complement circumstanţial de mod: cum?
Vorbeşte corect.
- complement circumstanţial de timp: când?
A sosit ieri.
- atribut adverbial: care? Ce fel de?
Tema de azi a fost uşoară.
- nume predicativ: Este uşor a scrie.
(după verb copulativ)
- predicat verbal: Fireşte că vine.
Gradele de comparaţie ale adverbului:
1. pozitiv: greu
2. comparativ:
- de inferioritate: mai puţin greu
- de egalitate: la fel de greu, tot atât de greu
- de superioritate: mai greu
3. superlativ:
- relativ: - de inferioritate: cel mai puţin greu;
- de superioritate: cel mai greu
- superlativ: foarte greu, absolut de greu…
Locuţiunile adverbiale: din când în când
Este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei acţiuni, stări sau însuşiri.
Determină verbe, adjective sau alte adverbe
Ex. Ea adormi târziu.
Felul adverbului: După formă: -simple: aşa, aici, acasă, bine… -compuse: devreme, niciodată…
După înţeles:
- adverbe de mod: abia, aşa, da, nu…
- adverbe de loc: aici, acolo, sus, departe…
- adverbe de timp: acum, ieri, azi…
- adverbe relative: cum, unde, când, de unde…
(apar în prop. exclamative, cu punct)
- adverbe interogative: cum? unde? când?
(apar în prop. interogative)
- adverbe nehotărâte: undeva, cumva, oricum,
oarecum, oriunde, oricând…
- adverbe negative: nicăieri, deloc, nu…
- adverbe predicative: probabil, fireşte, desigur…
- adverbe de mod cantitative: mai, puţin…
Funcţii sintactice:
- complement circumstanţial de loc: unde?
S-a oprit aici.
- complement circumstanţial de mod: cum?
Vorbeşte corect.
- complement circumstanţial de timp: când?
A sosit ieri.
- atribut adverbial: care? Ce fel de?
Tema de azi a fost uşoară.
- nume predicativ: Este uşor a scrie.
(după verb copulativ)
- predicat verbal: Fireşte că vine.
Gradele de comparaţie ale adverbului:
1. pozitiv: greu
2. comparativ:
- de inferioritate: mai puţin greu
- de egalitate: la fel de greu, tot atât de greu
- de superioritate: mai greu
3. superlativ:
- relativ: - de inferioritate: cel mai puţin greu;
- de superioritate: cel mai greu
- superlativ: foarte greu, absolut de greu…
Locuţiunile adverbiale: din când în când
