Interjecţia
Definiţie. Partea de vorbire neflexibilă prin care se exprimă senzaţii, sentimente, imită zgomote din natură. Unele interjecţii pot avea funcţii sintactice.
Felul: - interjecţii propriu-zise: vai, of…
- onomatopee - imită zgomote din natură: buf, poc,
- sunetele scoase de animale: cip-cirip, cu-cu
- de adresare: măi, mă, bre…
- predicative: iată, uite, hai, marş, zbâr…
Felul: - interjecţii propriu-zise: vai, of…
- onomatopee - imită zgomote din natură: buf, poc,
- sunetele scoase de animale: cip-cirip, cu-cu
- de adresare: măi, mă, bre…
- predicative: iată, uite, hai, marş, zbâr…
Funcţii sintactice:
- subiect: Cip-cirip se aude.
- predicat verbal: Hai acasă!
- complement circumstanţial de mod: Raţa merge lipa-lipa
- complement direct: Am auzit buum!
- atribut interjecţional:- Zgomote de pac-pac se aud.
- nume predicativ: E vai de el.
- subiect: Cip-cirip se aude.
- predicat verbal: Hai acasă!
- complement circumstanţial de mod: Raţa merge lipa-lipa
- complement direct: Am auzit buum!
- atribut interjecţional:- Zgomote de pac-pac se aud.
- nume predicativ: E vai de el.
